• Welcome to Autocunoaștere, Autoinstruire, Autodezvoltare, Transformare Personală.
 

Mesaje Recente

#1
Ce îmi face rău când îmi lipsește (5)





    Imersia și Fluxul

    Am avut anumite nelămuriri, anumite dificultăți legate de acea activitate anume, care să poată fi considerată "ideală".
Construirea Spațiului Vital, trebuie în mod cert să țină seama de anumite aspecte legate de schimbul de Energie și Informație dintre Ființă și Mediu.
    În acest context al schimburilor, două dintre aspectele care m-au pus în mare dificultate, deoarece experiența mea interioară era diferită și am observat mari discrepanțe între ce spun psihologii și ce se petrece în Realitate, sunt cele din titlu: Imersia și Fluxul.
    În aparență, pot fi considerate unul și același fenomen.


    Ce zic dicționarele?

    Pentru "Starea de Flux", lipsesc definițiile de dicționar, cel puțin în cele Românești.
Am găsit însă o mulțime de rezultate pe diverse bloguri.
    Iată un articol care clarifică înțelesul comun al expresiei: Starea de Flux.

    Imersie (Imersiune), DEXOnline: Imersiune, imersiuni; substantiv feminin.
1. Afundare parțială sau totală a unui corp într-un lichid; stare a unui corp afundat într-un lichid.
sinonime: scufundare, submersiune
1.1. Metodă de lucru în microscopie constând din introducerea între obiectiv și lamela care acoperă obiectul a unei picături de lichid transparent pentru a spori puterea de separare a microscopului.
2. Pătrundere a unui corp ceresc în conul de umbră al altui corp ceresc.
În sens figurativ, metaforic, "a fi cufundat în ceva", "a fi absorbit de o activitate".

    Din păcate, aceste definiții pe care le-am găsit sunt excesiv de legate de semnificațiile FIZICE ale percepției comune (cele cinci simțuri), ale trăirii fenomenelor și de gândirea materialistă.
    Experiența mea directă însă, îmi spune că aceste două fenomene, au o componentă la nivelul invizibilului: o componentă cuantică.
    Fac aici referire la Câmpul Cuantic Universal, la fenomenul numit Rezonanță Cuantică (Quantum Entanglement) și la un fenomen a cărui descriere am descoperit-o recent, fenomen pe care l-am practicat multă vreme (peste trei decenii), fără să știu cum se numește și că a căpătat între timp o denumire destul de larg acceptată: Saltul Cuantic (Quantum Jumping).
    Am avut în vedere o analiză a ceea ce s-a petrecut cu mine, în câteva situații: scrisul; programarea calculatoarelor; muzica; pictura; comunicarea;
    Sunt activitățile pe care le-am desfășurat vreme îndelungată și am avut destul timp la dispoziție să studiez ulterior, ce se petrecea în interiorul meu, în acele perioade în care lucram "fără timp".
    Durează prea mult timp să descriu cu amănunte tot ceea ce s-a petrecut.
    Analizând însă în detaliu perioada cât am lucrat la albumul "Beginnings", am ajuns treptat să înțeleg cum a fost posibil să realizez acest album, care mă surprinde și pe mine și a contrariat oameni care l-au ascultat și aveau o educație muzicală, de câțiva ani buni chiar.
    Îmi amintesc despre o fată care, convinsă fiind că am studii muzicale, a făcut niște comentarii referitoare la tehnica pianistică și interpretativă.
    A refuzat să accepte că sunt (literalemente!), analfabet muzical: "E imposibil ca cineva fără educație muzicală să compună așa ceva!"
    Asta, m-a pus în foarte mare încurcătură, mai ales că eu însumi începusem să mă întreb de unde a ieșit muzica asta...
    Apoi, m-am concentrat asupra modului în care am lucrat și ce anume "s-a văzut" în exterior (Monica).
    În interior, eram focalizat asupra unuia dintre favoriții mei: Ludwig van Beethoven. Mă vedeam tot timpul în care lucram, elevul lui, apropiatul lui.
    Când și când, mă mutam de la Beethoven, la alt preferat: Frederich Chopin. Căutam să îl simt, să fiu în acord cu el, să simt ce îmi comunică, cum, etc. Luna aceasta (aprilie 2024), am aflat că asta se numește "Quantum Jumping", deși descrierea metodei de către cel care a brevetat-o, este diferită. Rezultatul însă, este același. Chestia este că eu fac asta de ani mulți. "Beginnings" de pildă, a fost compus între noiembrie 2011 și aprilie 2012, deci sunt deja 12 ani de atunci.

    Cum rămâne așadar cu cele două fenomene? Imersia și Fluxul?

    Așa cum văd eu lucrurile, aici este vorba de un fenomen de INTEGRARE CUANTICĂ. Sau, Rezonanță Cuantică, sau Quantum Entanglement.
    Procesul de absorbție, de integrare la nivelul cel mai fin al Universului, curge în ambele direcții simultan: de la mediu în mine și invers.
    Din ceea ce cunosc eu, este singurul fenomen care transcende Spațio-Timpul, fenomen pe care atât eu cât și observatorii exteriori, l-au perceput ca atare: "Erai dus, erai într-o altă lume! Aici, era doar corpul tău!"
    Am întâlnit la Vangelis, o expresie care este extrem de aproape, de potrivită cu ce se petrecea cu mine și cu ce voiam eu să fac:

    "A compune muzică, înseamnă ceva. Atunci când faci muzică adevărată, ești muzica! Ce are 'a fi' de-a face cu 'a compune'?"

    Atunci, mi-a fost foarte greu să înțeleg ce voia să spună, deși în adâncuri, știam că așa este.
    Abia anii din urmă, m-au adus în situația de a clarifica treptat, ce voia să spună cu aceste cuvinte.
    Am descoperit că, "poți face", doar ceea ce ești.
    Oamenii confundă descoperirea a ceea ce sunt la un moment dat, cu ceea ce fac. "A face" însă, este un act mecanic, un automatism, este ceva similar cu a așeza piese Lego într-o ordine oarecare.

  Poate fi automatizată starea de "a fi"? Ființarea, adică?


    Partea I    Partea II    Partea III    Partea IV









#2
Ce îmi face rău când îmi lipsește (4)


    Primele elemente

    M-am apucat așadar de treabă și mi-am zis că orice lucru (acțiune, proiect) mai mare, începe de la ceva mic. Aici, o listă cu ceea ce m-a pus de-a lungul anilor în mare dificultate, m-a azvârlit în perioade lungi de indecizie sau chiar în depresii mai scurte sau mai lungi când mi-au lipsit.
    Lista, ar fi cam așa: cititul; scrisul; publicatul (partajarea informațiilor); comunicarea; muzica; creația (în general); lipsa unei biblioteci funcționale; lipsa unui spațiu de muncă personal; autodisciplina; auto-disciplina hranei (ADH).
    În fine, deși sunt împreună cu Monica de 15 ani și am găsit modalități să comunicăm indiferent de distanță, se pare că prezența ei fizică încă îmi este necesară. Absența ei de acasă ("acasă", însemnând locuința din Alexandria), uneori este foarte dificil de suportat.
    Pe de altă parte, mai sunt și alte aspecte de îmbunătățit, legate de munca împreună.
    Practica a demonstrat că unele lucruri le putem face împreună dar altele, trebuie să le facem separat, într-un spațiu "personal", să zic așa. Adică, să aibă fiecare un loc unde să poată lucra fără să deranjeze pe celălalt.

    Spre exemplu, atunci când înregistrez un video, e nevoie de liniște în acel loc dar ceea ce fac, poate să o incomodeze, să o împiedice să studieze sau să lucreze, întrucât îi deviază atenția, inevitabil.
    Uneori, când învăț, folosesc materiale video. Teoretic, pot asculta la cască. Practic, după o jumătate de oră, ne dor urechile și capul, pe amândoi. E incomod și atenția se împrăștie, intervine oboseala și eficiența scade dramatic.
    Sunt soluții pe care le-am testat deja și se pare că avem nevoie de o altă locuință, mai spațioasă.
    Pentru cine a urmărit materialul video oferit de Wayne Dyer privind manifestarea, metoda de folosit, e clară. Amândoi am verificat-o, deci ceea ce este de făcut, este exact ce spuneam anterior: construirea Spațiului Vital.
    În cazul meu, dacă vreau să mă ocup de muzică, problema spațiului dedicat, devine și mai dificil de soluțuionat, pentru că e nevoie de o amenajare specială a spațiului, astfel încât să am toate echipamentele necesare (claviaturile, standul pentru ele, calculatorul, Jurnalul de lucru) bine amplasate. Asta însă, înseamnă acum să blochez circulația într-o o cameră, spațiul disponibil fiind foarte mic și înghesuit. Amenajarea poate fi exclusiv temporară, ceea ce face lucrul mult mai dificil și consumă mult timp.
    Cât privește ideea amenajării unui studio de producție audio, iese deocamdată din discuție. E nevoie de o cameră exclusiv dedicată acestui tip de activitate.
    Mai este și problema distribuției resurselor.
    Cât Monica e în Germania, sunt practic singur "pe moșie". Dar în perspectiva revenirii, cam tot spațiul e al amândurora și trebuie să fie fiecare atent la ce face celălalt pentru a îl incomoda cât mai puțin. Asta, de multe ori, e foarte dificil.
    Mai sunt și alte aspecte, între care poate cel mai deranjant, este dificultatea organizării lucrurilor personale.
    Monica are cărțile, lucrurile ei, eu pe ale mele. Dar un spațiu "privat" pentru ele, deocamdată ne lipsește.
    Am ajuns deci în punctul în care se conturează ideea Spațiului Vital Individual și respectiv a Spațiului Vital Comun.
    Ideea ce a împărtăși prin articole aceste frământări, aceste idei, are în spate o necesitate comună tuturor: Monica spre exemplu, lucrează mult mai eficient dacă pornește de la un model, de la un exemplu sau o serie de exemple. Are capacitatea de a dezvolta coerent o idee, dar îi lipsesc resursele pentru a începe ceva "de la zero", cum se spune, deși "de la zero" e mai curând o metaforă, deoarece adevărul este că, aici discutăm de capacitatea de a conecta, de a asambla resurse neorganizate într-un fel oarecare, într-un tot care să aibă o semnificație "vizibilă" pentru majoritatea.
Nikola Tesla, numește această capacitate, "Vizualizare". Alți autori, "Vizualizare Creatoare". Cu alte cuvinte, capacitatea de a construi Mental, o structură oarecare. Ulterior, o dezvolți și faci cam ceea ce face un designer, care face modelare 3D pe calculator. Doar că, atât calculatorul cât și programul (programele) de modelare 3D, ești tu însuți, este Ființa ta.



    Partea I    Partea II    Partea III    Partea V



#3
Recomandări filme / Re: Simon Sinek: Cum se joacă ...
Ultimul mesaj de Petru Codreanu - Apr 23, 2024, 11:59 PM
Definițiile diferite ale câștigului și pierderii: Jocuri Finite versus Jocuri Infinite

Percepțiile asupra câștigului și pierderii sunt adesea asociate cu Jocurile Finite. Acestea sunt jocuri cu un început clar, reguli stabilite și un final definitiv cu un câștigător și un pierzător.

Iată câteva exemple:

Sporturi: Un meci de fotbal are o limită de timp stabilită, reguli specifice și un câștigător și un pierzător clar la fluierul final.

Jocuri de societate: Monopoly are un set definit de reguli, jucătorii iau poziții, iar jocul se termină când un jucător deține toate proprietățile, făcându-l câștigător.

Alegeri: Există reguli stabilite pentru vot, un termen limită și un candidat iese victorios.

Jocurile Finite sunt despre atingerea unui obiectiv specific în limitele definite. Câștigul implică adesea strategie, competiție și uneori chiar ,,noroc".

Cu toate acestea, Simon Sinek, propune o perspectivă diferită cu conceptul de Jocuri Infinite. Acestea sunt procese continue fără să aibă un punct final predeterminat. Accentul nefiind exclusiv pe câștig sau pierdere, ci pe menținerea jocului în viață și adaptarea continuă.

Iată câteva exemple:

Afaceri: O companie de succes inovează constant, se adaptează la schimbările pieței și se străduiește să rămână relevantă. Fără să fie vorba doar de a "câștiga" împotriva concurenților, ci de sustenabilitate pe termen lung.

Relații: Relațiile sănătoase necesită efort continuu, comunicare și adaptare. Lipsește acel "Câștigător" sau un "Pierzător", ci mai degrabă există un angajament de a nutri conexiunea.

Viața: Viața în sine este un Joc Infinit. Îi lipsește acea ,,linie de sosire", iar provocările și oportunitățile se prezintă continuu. Câștigul implică îmbrățișarea călătoriei, învățarea din experiențe și creșterea ca persoană.

Jocurile Infinite sunt despre:

Leadership: Inspirarea și motivarea altora pentru a contribui la un scop mai amplu.

Încredere: Construirea încrederii și favorizarea colaborării.

Inovație: Căutarea continuă a noi oportunități și soluții.

Adaptabilitate: Evoluția în funcție de circumstanțele schimbătoare.

#4
Recomandări filme / Re: Simon Sinek: Metrica gândi...
Ultimul mesaj de Petru Codreanu - Apr 23, 2024, 11:35 PM
Din dorința de a aprofunda ideile lui Simon Sinek prezentate în video, am decis să explorez mai detaliat subiectul ,,Jocului Infinit" pe acest forum.

Anumite informații expuse de el par să-mi completeze cunoștințele mele anterioare, fapt ce m-a motivat să redactez sub formă de text acest interviu.

Consider că materialul scris îmi va facilita conturarea unei imagini mai clare a mesajului transmis din video.


Infinite-Minded Metrics - Simon Sinek

Deci, jocul infinit este contextul în care există acele jocuri finite, și este, de asemenea, înțelegerea jocului în care ești în momentul în care te afli în joc.
De exemplu, dacă este vorba de o prezentare pentru o afacere nouă, aceasta este finită. Există un început, un mijloc și un sfârșit, există cineva care va fi declarat câștigător și un grup care va fi declarat învins și apoi jocul se termină, corect?
Prezentarea s-a încheiat. Acum, odată ce ai relația cu clientul, acum ar trebui să ai o mentalitate mai infinită. Deci, câștigarea unui proces de alegeri este finită, guvernarea este infinită și vedem ce se întâmplă în guvernare când încearcă să câștige când ar trebui să guverneze, corect? Dăunează întregului sistem...

Deci folosim prea mult analogiile sportive în afaceri, care sunt întotdeauna un joc finit, și cred că o analogie mai bună de folosit este stilul de viață și, din nou, fără să fie ca ceva greșit cu metricile și obiectivele, sunt foarte importante, ființele umane trebuie să măsoare lucrurile, suntem ,,animale" conduse vizual și tactil. E imposibil să alergi un maraton fără marcarea milelor parcurși, este chiar neliniștitor, dar trebuie să ne amintim că acele metrici sunt măsurători ale vitezei și distanței, cât de repede mergem, cât de departe am mers, dar fără să constituie sfârșitul jocului, sunt doar marcaje ale milelor, corect?!?

Și un mod mai bun de a gândi afacerea este ca și cum ai vrea să fii o persoană sănătoasă care duce un stil de viață sănătos.

- Ce trebuie să faci?
Trebuie să mănânci bine, trebuie să dormi, trebuie să te îngrijești relațiile personale, trebuie să faci exerciții, probabil că există o listă de alte 30 de lucruri.

- Ce trebuie să faci pentru a construi o afacere grozavă?
Ai nevoie de marketing, ai nevoie de vânzări, ai nevoie de resurse umane grozave, trebuie să, oh, Doamne, lista este exhaustivă, imposibil să faci toate aceste lucruri grozave tot timpul, la fel cum e imposibil a face toate aceste lucruri grozave în viața noastră tot timpul, este o căutare și cu cât avem mai mult ajutor și cu cât avem de exemplu un partener de antrenament, cu atât este mai probabil să fim mai buni la aceste lucruri și poți stabili obiective arbitrare și acest lucru este cea mai mare problemă când cineva spune că vom atinge acest număr la această dată cineva tocmai a inventat asta literalmente, de fapt, uneori se spune, cred că putem face mai bine și spui da ai dreptate și iată noul obiectiv, știi și de obicei obiectivul este de 12 luni pentru că atunci plătim impozitele, dar și asta este arbitrar.

Deci dacă încerci să pierzi X greutate până la data X numărul arbitrar, data arbitrară, total ca în afaceri, deci ce faci?!
Începi să te îndrepți spre ea și măsori în fiecare zi, te urci pe cântar în fiecare dimineață și unele zile te simți bine, unele zile te simți ca și cum te-ai lăsa în urmă și să zicem că atingi acel obiectiv ești eliberat și apoi ce urmează?

Ei bine, problema este că jocul este în curs de desfășurare, trebuie să continui să faci exerciții pentru restul vieții tale doar pentru că ai atins un obiectiv este irelevant și pot să spun și cum ai ajuns la acel obiectiv și asta cred că este chiar mai important care este diferența între, cum ajungi la obiectiv și ce se întâmplă dacă ratezi obiectivul.
Deci probabil că acum ești mult mai sănătos decât erai când ai început și tocmai ai ales valoarea greșită la data greșită cu ușurință vei atinge obiectivul tău poate în 14 luni poți vedea datele de tendință și cred că asta este lucrul ce lipsește atunci când jucăm jocul de afaceri în care absoluturile sunt finite, dar tendința este cum ajungem undeva pentru că știu asta la fel de bine ca toți cei din această sală.

Adică dacă am două echipe și un simplu bonus doar cu un singur factor care îl ai de atins la valoarea și la data corectă, știi că poți avea un lider care scade prețul în ultimul moment ,,imprumută", ,,fură" ,,înjunghie oamenii în spate", ,,fură informații" ei au marcat rezultat îi tratăm ca pe un erou îi dăm un bonus și trimite un mesaj din partea companiei... Puțin ne pasă cum îți faci cifrele atât timp cât îți faci cifrele bine pe parcursul timpului....asta are un impact asupra culturii tale.

Prin comparație cu echipa care are posturile de muncă ale tuturor angajaților păstrate  fără să fie cineva concediat, moralul este ridicat, ca să vezi și datele de tendință sunt frumoase fără acel grafic de acel tobogan, este doar o linie frumoasă și au ratat doar rezultatele la data corespunzătoare și refuzăm să dăm ceva echipei respective în loc să spunem că vei atinge obiectivul v-ați descurcat bine și bonusăm acea echipă.
Și cred că este foarte important să se ia în considerare cum am ajuns acolo, să respectăm valorile noastre în timp ce lucrăm și care este tendința pe care o atingem în respectarea valorilor intrând în cultură.

- Ai spus mai devreme declinul încrederii cu ,,Jocul Infinit" față de găsirea ,,Loviturii" pentru că cred că este un mesaj frumos.

- Așa că atunci când suntem din nou condus într-un Joc Finit, joacă după regulile finite dar contextul trebuie să fie infinit și aici intervine Viziunea și Misiunea, o numesc Cauza Dreaptă care sunt toate acele victorii finite sunt pentru a face oechipă de un mic grup de oameni mult mai bogat, acesta este scopul atingerii acestora, că să poți să te lauzi că ești numărul unu pe baza metricilor pe care le-ai ales, știi cota de piață, veniturile, mă refer, știe numărul de birouri pe care le poți alege.

- Ai observat vreodată că fiecare companie aeriană este numărul unu? Ai observat vreodată asta?
Și să înțelegem că aceste obiective pe care încercăm să le atingem servesc un scop mai înalt.

Am avut oportunitatea să vizitez baza marină Quantico în Virginia și aici își selectează ofițerii, și una dintre lucrurile prin care trec este ceva numit IRC, care este cursul de reacție la conducere, care constă în 20 de cursuri mini cu obstacole, sunt practic cursuri de rezolvare a problemelor, cum ar fi să ajungi cu toți oamenii și materialul peste această mică provocare pe apă, asta este ceea ce marina numește un iaz, într-un anumit interval de timp cu trei scânduri de lemn de diferite dimensiuni, lucruri de genul acesta... și când îi urmăream făcând asta, stând lângă instructorul de exerciții, știi, îi evaluează pe marinari pentru a-și vedea calitățile de lider iar pe pagină lipsea scris că au reușit, ei au ajuns la celălalt capăt, succesul misiunii lipsea de pe foaie și am întrebat de ce lipsește de pe pagină așa ceva precum că au ajuns lacelălalt capăt, fără nici măcar vreo bifă ceva?!?!.... și instructorul de exerciții a spus că... înțelegem că liderii buni uneori suferă eșecuri în misiune, iar liderii slabi uneori se bucură de succesul misiunii, a spus că ceea ce căutăm la ei sunt calitățile care fac din cineva un lider bun și dacă selectăm persoane care prezintă calitățile unui lider bun știm că în decursul timpului se vor bucura de mai mult succes.

- Poate că mă îndrept în direcția greșită aici, dar suntem un grup atât de concentrat pe metrici, ce fel de metrici poți folosi în Jocul Infinit?

- Deci metricile tradiționale sunt bune, metricile tradiționale rămân valoroase, dar există și alte metrici care lipsesc, așa cum am spus, îmi place datele de tendință în jocul infinit mai mult decât absolutele, îmi place să știu, ok, am ratat cifrele noastre în această lună, asta e în regulă, cum au fost ele, este o anomalie, oare ar trebui să ne panicăm?!?!?

Vreau să spun că acum câțiva ani a fost o poveste excelentă de la IBM unde au ratat cifrele de vânzări și CEO-ul Jim McCaffrey a ieșit și a făcut un videoclip și apoi a trimis acest videoclip întregii companii, ceea ce este umilitor pentru echipa de vânzări și, prin urmare, asta e pentru prima dată când au ratat cifrele lor ceva de genul aproximativ 68 de trimestre, s-a întmplat prima dată în istorie și reacția lor a fost să critice un grup de oameni și să distrugă moralul, ar fi putut fi o anomalie, poate a fost ceva în piață, poate e ceva care e fără să avut de-a face cu IBM, poate a fost ceva din cauza proceselor lor care necesitau reparare și așa că, asta e punctul meu, când suntem atât de obsedați de acele numere (metrici) încât refuzăm recunoașterea literalmente că acestea au fost datele noastre de trend pentru 68 de trimestre, ciocnirea a fost miopică, da, o judecată închisă... așa că cred că metricile tradiționale sunt în regulă dacă avem o viziune largă, speranța mea este că dezvoltăm noi metrici să trăiască alături de analogia pe care o voi da, este că, știi, majoritatea dintre noi persoana cu care rămânem pentru restul vieții noastre, îi găsim atrăgători din punct de vedere fizic, minunat, dar asta e insuficient, vrem să aflăm profunzimea tipului cu acea persoană, care sunt și metricile sunt la fel în afaceri, adică, știi, metricile tradiționale sunt valori ușor de măsurat, cum ar fi atracția fizică este lucrul ușor de văzut și cred că avem nevoie de metrici noi în afaceri pentru a oferi un echilibru, așa că avem metrici bune ale sănătății culturii noastre, avem metrici bune ale sănătății liderilor noștri, care depășesc sondajul anual al pulsului.
#5
Recomandări filme / Structuri megalitice pre-istor...
Ultimul mesaj de Șerban Stănescu - Apr 20, 2024, 10:34 AM
Structuri megalitice pre-istorice și piramide neexcavate în China

    Despre China, circulă multe povești. Se știu însă extrem de puține despre istoria îndepărtată a Chinei. În mare măsură, datorită atitudinii închise a guvernului și oficialilor Chinei.
    Iată însă că, tehnologiile de explorare de dată recentă, LIDAR (LIght Detection And Ranging) și respectiv GPR (Ground Penetrating Radar) au scos la iveală vestigii arheologice uluitoare. Între altele, o piramidă care acum este practic, cea mai mare piramidă descoperită pe Pământ, cu o dimensiune dublă față de cea mai mare piramidă din complexul Gizeh...
    De asemenea, o construcție monolitică, a cărei greutate calculată, este de 16.000 (șaisprezece mii!!!) de tone, adică, mult mai mare decât celebra terasă Baalbek (cca 1.200 tone).
    Mai sunt încă multe alte construcții, a căror dimensiune gigantică și perfecțiune constructivă, pune în mare dificultate și civilizația noastră, deoarece până și cele mai avansate tehnologii de prelucrare a rocilor dure, sunt în imposibilitatea de a realiza astfel construcții mono-bloc, de astfel de dimensiuni și la o astfel de precizie a prelucrării. Cât privește prelucrarea și transportul pe distanțe de sute și mii de kilometri a unor blocuri de dimensiuni de mii de tone, iese din discuție.

    Cine au fost deci realizatorii acestor fabuloase construcții?







#6
Ce îmi face rău când îmi lipsește (3)



    Construirea Spațiului Vital

    Ce este Spațiul Vital, am explicat destul de clar în cartea amintită mai sus.
    Cum se construiește acest Spațiul Vital, este ceva mai anevoie de povestit pe scurt.
    Aici, există materiale ajutătoare destul de multe (James Allen – După cum gândește omul; Wallace D. Wattles – Știința de a deveni bogat; Wayne Dyer – Zece pași pentru contruirea unei relații potrivite.

    Întrebarea "Ce îmi place să fac?", are aici un rol secundar, dar destul de important.
    Întrebarea cheie, este de fapt:

  Ce mă încarcă cu energie și îmi aduce împlinire, chiar și în cazul eșecurilor repetate?

  Am găsit și o altă formulare, destul de interesantă, dar incompletă, din perspectiva mea:

  Ce aș face iar și iar, fără bani (fără să fiu plătit)?

  Formularea însă, este destul de vagă, de evazivă. În cazul meu, am făcut destul de multe "fără bani". La o analiză destul de rapidă, vedem că aici e vorba de cu totul altceva decât "fac fără bani". E vorba despre nivelul pierderilor (relative) pe care sunt dispus să le accept. Banii aici, sunt doar o formă particulară de pierdere.
    Cercetătorii din sociologie, au constatat în urma studiilor efectuate că oamenilor le este extrem de dificil să numească activitățile care le plac.
    Cum eu însumi, aflat în fața acestei întrebări m-am simțit pus într-o mare dificultate, am zis cam așa:
    Dacă tot m-am împotmolit chinuindu-mă să răspund la această întrebare și tot izbindu-mă de contra-argumentele faptelor mele de viață când am crezut că am găsit "pasiunea vieții mele", înseamnă că, cel puțin în cazul meu, această metodă este nefuncțională.
    Bun, mi-am zis, atunci cum anume procedez?
    Am reflectat adânc și am găsit o soluție.
    Am reformulat întrebarea, dintr-o altă perspectivă:

  Care sunt acele lucruri care îmi fac rău prin absență?

  Altfel formulat:

  Care sunt acele activități pe care dacă le abandonez sau dacă le întrerup, mă fac să le duc dorul și mă fac să sufăr din cauza lipsei lor în viața mea, chiar și atunci când am destul de mulți bani?

  Această simplă recadrare, parcă a deschis o ușă către o altă lume! Sau, metaforic vorbind, ca și cum s-ar fi rupt un baraj al unui lac de acumulare.
    Acum, mă văd azvârlit aproape la polul opus: de la incapacitatea de a răspunde și argumenta răspunsul, la imposibilitatea temporară de a scrie tot ce am găsit ca răspuns la această întrebare.
    Reiau așadar, întrebarea:

  Care sunt acele activități pe care dacă le abandonez sau dacă le întrerup, mă fac să le duc dorul și mă fac să sufăr din cauza lipsei lor în viața mea, chiar și atunci când am destul de mulți bani?

  Dacă încă ești în căutarea unui sens pentru viața ta, testează varianta asta!
  Pune pe o listă toate acele "lucruri" (obiecte, situații, oameni, ambient, activități, meșteșuguri, etc.), a căror absență este imposibil de înlocuit, oricâți bani ai avea.
    Revezi și completează cât mai detaliat această listă, până când constați că ai acolo tot ceea ce îți trebuie să simți că trăiești cu un rost.
    După ce ai terminat, ai în fața ta, prima ta versiune a Spațiului Vital.
    El este unic, este doar al tău, chiar dacă pe porțiuni mai mari sau mai mici, seamănă cu al multor altor oameni.
    Scrie-l și rescrie-l. Notează-ți și ce se petrece în timp ce lucrezi la acest Spațiu Vtal.
    Pentru că, se vor petrece lucruri inexplicabile, acele lucruri care par imposibile sau "miraculoase".
    Prezența acestor Semne, îți arată cât de aproape ești de ceea ce ți se potrivește. Absența acestor Semne, absența coincidențelor stranii și inexplicabile (C. G. Jung și S. Freud le spun "Sincronicități"), este semnalul care îmi spune, ne spune că investighez/investigăm într-o direcție nepotrivită cu mine/noi, cu înzestrările și resursele, cu posibilitățile naturale.
    Din această perspectivă, trebuie înțeleasă ideea "mă încarcă cu energie".
    Desfășurând o anume activitate, îmi dezvolt capacitatea de a face conexiuni neuronale care îmi amplifică posibilitatea de a identifica și localiza resursele de care am nevoie la un moment dat, pentru a face "ceva anume".
    Pentru acest "ceva anume", este imposibil de pus în cuvinte o "formulă universală", mai detaliată decât aceasta, deoarece sunt foarte multe variabile specifice fiecărui om în parte, ca să putem găsi această "formulă universală".
    Sunt exemple destul de comune care ilustrează asta: o singură măsură la pantofi (haine, etc.) e imposibil să rezolve problemele tuturor. La fel și cu culorile. Unele culori ne încarcă cu energie și le preferăm, adesea inconștient. Altele, ne secătuiesc și le evităm, tot instinctiv. Valabil pentru oameni, locuri de muncă, zone geografice, etc.
    Un exemplu din viața mea, care mă fascinează constant, este felul în care o hrănește pe Monica, mica ei "seră" cu plante. Interacțiunile ei cu plantele sunt un exemplu fascinant de ce poate face pentru un om, o activitate anume.
    Am văzut asta acasă, apoi în grădină la Măgura și în fine, în ultimii ani, la locuința ei actuală din Erlensee (Germania).


    Partea I    Partea II      Partea IV    Partea V


#7
Ce îmi face rău când îmi lipsește (2)

    Șocul Adevărului

    Unul dintre Adevărurile pe care l-am aflat despre mine și care m-a zdruncinat, este că pe măsură ce trece timpul, răspunsurile la întrebarea aceasta, "Ce îmi place să fac?", se tot înmulțesc...
    Acum, dacă avem un dram de responsabilitate, de respect față de sine, atunci când ne trecem în revistă viața, descoperim clar că, de-a lungul anilor, am avut nenumărate pasiuni și preocupări care, la vremea respectivă, ne acopereau tot orizontul. Erau... "Pasiunea vieții mele". Care pasiune, între timp, s-a schimbat cu o alta și iar cu o alta și tot așa.
    În cazul meu de exemplu, a fost pasiunea pentru electronică. Am ajuns la defunctul astăzi "Palatul Pionierilor", la cercul "Electronică și Calculatoare". Asta, se întâmpla prin 1970. A urmat apoi chimia. Asta s-a materializat ceva mai vizibil: am absolvit Liceul Industrial de Chimie nr. 2 la vremea aceea, devenit apoi succesiv "Liceul Industrial nr. 5" și în vremea din urmă, "Liceul Industrial Costin D. Nenițescu", în amintirea savantului.
    După liceu, am mers la Universitatea Politehnică București, pe atunci "Institulul Politehnic", la facultatea de Tehnologie Chimică Organică ("TCO").
    Aici, după o dezamăgire cruntă, cauzată în mare parte de așteptările mele disproporționate în raport cu Realitatea numită "Inginerie Chimică", cariera mea și în bună parte pasiunea mea pentru chimie, s-au frânt. Am abandonat facultatea, ascunzându-mă în dosul rezultatelor slabe la Matematică și fizică. "Am picat, asta e!". Am pierdul anul "la zi" și am apucat pe o altă traiectorie în viață: am mers "în producție", să văd cu ochii mei cum se câștigă banii. Lecțiile s-au dovedit a fi necesare, mare parte din narațiunile înghițite pe nemestecate de la cei din jur s-au prăbușit și m-am trezit în fața multor întrebări fără răspuns, care pot fi concentrate într-o singură întrebare:

    "Cine sunt eu?"

    Iar Adevărul care se întrezărea, era extrem de departe de a fi ușor de acceptat și de suportat: UN NIMENI. Un mediocru, un oarecare, din masa de oarecare, acea masă despre care vorbește Gustave LeBon, în cartea "Psihologia mulțimilor".

    Încotro să o apuc?
    Cum să îmi câștig existența?

    Munca în fabrică, am ajuns destul de repede să înțeleg, mă făcea să mă plafonez, să mă abruzizez, să mă dezumanizez. Pe termen lung, aș fi ajuns să lupt pentru supraviețuire cu orice preț.
Atunci cred că mi-am pus pentru prima oară, dintr-o altă perspectivă, întrebarea:

    "Ce îmi place să fac?"

    Reformulând mai nuanțat, sună cam așa:

    "Cum pot să îmi câștig existența, făcând ceva care să îmi placă?"

    Asta, este una dintre cele mai perfide capcane de care este împânzită Dezvoltarea Personală: "Să fac ceva care să îmi placă!"
    Aici, pornim de la premisa idilică dar total falsă că, odată ce am găsit "pasiunea vieții mele", toate necazurile și greutățile dispar.
Am avut nevoie să trăiesc 61 de ani ca să aflu că de fapt, toată lumea aleargă după o himeră, născută dintr-o înțelegere trunchiată a Realității.
Iar acest Adevăr, poate fi formulat astfel:

    Atunci când ai descoperit acea activitate care te încarcă cu energie, indiferent câte obstacole îți apar în calea vieții, indiferent câte eșecuri ai înregistrat deja, ai dat peste ceea ce are rost să cultivi, să dezvolți înăuntrul tău: Măiestria în acel domeniu.

    Cum aici am simplificat mult pentru a ușura înțelegerea, voi preciza că în fapt, munca cea mai dificilă, este construirea Spațiului Vital.
    Despre Spațiul Vital, am vorbit în volumul I al seriei Ritmuri Interioare, intitulat ulterior "Începutul Călătoriei".

    Partea I    Partea III    Partea IV    Partea V


#8
Recomandări filme / Re: Simon Sinek: Jocul finit ș...
Ultimul mesaj de Șerban Stănescu - Apr 14, 2024, 02:30 AM
Foarte frumos analizat!
Cred că e un exemplu de gândire autonomă, chiar dacă pornim de la o schemă dată.
Într-adevăr, dacă citești cartea lui Daniel Quinn, "Ishmael", scopul vieții, este supraviețuirea, în nici un caz, exterminarea participanților ("oponenților").
Din păcate însă, specia umană se comportă ca și cum ar fi stăpânul absolut al întregii planete și ceea ce se petrece de cel puțin două secole încoace, demonstrează exact contrariul.
Viața, ca proces complex, înseamnă o multitudine de forme de viață, care împreună, formează "planeta". Omul, este doar un element al unei mulțmi vaste.
Cum bine ai remarcat mai sus, a te comporta potrivit regulilor unui Joc Finit atunci când te afli într-un Joc Infinit, te descalifică în mod cert. E o problamă de "Când?", nicidecum de "Dacă..."
Mă bucur că ți-ai acordat răgazul necesar să reflectezi asupra acestor aspecte, pe care eu le consider extrem de importante.
#9
Recomandări filme / Re: Simon Sinek: Jocul finit ș...
Ultimul mesaj de Petru Codreanu - Apr 14, 2024, 12:31 AM
Cu dorința de a înțelege mai bine ceea ce transmite Simon Sinek, am simțit nevoia să explorez mai profund aceste subiecte publicate aici pe forum.
Unele dintre informațiile prezentate aici pe forum par să îmi aducă contra argumente la ceea ce știam deja, iar aceasta m-a determinat să fac acest material în formă de text. Având acest text în fața mea, sunt convins că îmi va fi mai ușor să îmi conturez o imagine mai clară a ceea ce este transmis prin acest video.


Care este Jocul Infinit?

În anii 1980, Dr. James P. Carse a teoretizat definiția celor două tipuri de jocuri: Jocuri Finite și Jocuri Infinite.
Un Joc Finit este definit ca având jucători cunoscuți, reguli fixe și un obiectiv convenit. Fotbalul, baseballul sunt exemple. Întotdeauna există un Început, un Mijloc și un Sfârșit, iar dacă există un câștigător, atunci inevitabil trebuie să existe și un învins. În schimb, există Jocuri Infinite, care au jucători cunoscuți și necunoscuți, ceea ce înseamnă că noi jucători se pot alătura oricând. Regulile sunt schimbătoare, ceea ce înseamnă că fiecare poate juca cum dorește, iar obiectivul este să perpetuezi jocul, să rămâi în joc cât mai mult posibil.

Se pare că suntem jucători în jocuri infinite în fiecare zi a vieții noastre, fie că știm asta sau mai puțin ne dădeam seama de acest lucru.

Lipsește câștigul definitiv în politica globală, lipsește câștigul definitiv în educație, sau în cariere. Poți fi primul la școală pentru o perioadă finită de timp, dar lipsește acel cineva care să fie declarat câștigător al educației, lipsește acel cineva care să fie declarat câștigător definitiv în afaceri. Dar, dacă asculți discursul multor lideri, devine clar că ignoră cu adevărat jocul în care joacă. Vorbesc de a fi numărul unu, de a fi cei mai buni sau de a învinge competiția, dar pe baza căror metrici, obiective sau cadre de timp convenite? Acesta este un dezavantaj, pentru că atunci când jucăm cu o mentalitate finită într-un joc infinit, când jucăm pentru a câștiga sau a fi cei mai buni într-un joc care este fără linie de sosire, există unele rezultate previzibile și constante: declinul încrederii, declinul cooperării și declinul inovației.

Astfel, trebuie să învățăm să jucăm pentru jocul în care ne aflăm. Dacă joci baseball, adopți o mentalitate finită și joci pentru a câștiga. acel joc are un Început, un Mijloc și un Sfârșit. Dacă clienții tăi aleg pe altcineva, atunci acel joc s-a încheiat.

Dar dacă câștigi clienți, și dacă ai un client nou căruia încerci să îi prezinți o ofertă, și acum este vorba de Jocul Infinit, este vorba despre altceva decât doar de o oarecare câștigare, ci de asigurarea că clientul este mulțumit și că neadaptăm și rămânem în joc cât mai mult posibil.
Trebuie să ne ajustăm mentalitatea pentru a juca în jocul în care ne aflăm, iar din păcate, mulți lideri de afaceri evită să joace în funcție de jocul în care se află.

#10
Ce îmi face rău când îmi lipsește (1)

    Ce îmi place să fac?
    De-a lungul ultimilor aproape patru ani, de când am demarat proiectul R-DDL, m-am întrebat de nenumărate ori "Ce îmi place să fac?"
    Foarte probabil, foarte mulți oameni își bazează majoritatea deciziilor importante în viață, pe un răspuns sau altul la această întrebare.

    Demonstrează oare parcursul vieții oamenilor în general, al civilizației umane, că răspunsul la această întrebare face din noi niște oameni împliniți, sănătoși, armonioși — și aici, mă gândesc la armonie, atât ca Armonie Interioară cât mai ales la Armonia cu mediul de viață, pe ansamblul său?

    Din nefericire, faptele observabile, demonstrează cu totul altceva. Căutăm răspunsuri, în cu totul altă parte decât se găsesc ele: cei mai mulți, le căutăm în afara noastră, la alți oameni, la organizații, la specialiști diverși. Când credem că le-am găsit, ne grăbim să le punem în aplicare și ne izbim de un eșec. Apoi reluăm ciclul căutărilor în afara noastră și tot așa procedăm cam toată viața. Când și când, ne revărsăm furiile neîmplinirilor asupra celor din jur, căutând tot felul de "vinovați", ca și cum altcineva trebuie să fie responsabilul pentru propriile noastre decizii și pentru punerea lor în aplicare, respectiv pentru ceea ce obținem ca rezultat al acestor decizii.
    Dar acest ciclu, această buclă, este bucla iresponsabilității.
    Vedem asta, peste tot: în politică, în economie, în viața de zi cu zi, în viața de familie și în cele din urmă, când și când, avem câte o sclipire trecătoare de conștientă, când descoperim că de fapt, iresponsabilitatea, este a fiecăruia dintre noi și iresponsabilitatea colectivă, este nimic altceva decât suma iresponsabilităților individuale.



    Partea II    Partea III    Partea IV    Partea V