[Monica Stănescu]

    Cine sunt... Mă întreb și eu câteodată, mai ales în momentele când descopăr că mă autodepășesc. Atunci, pur și simplu, sunt luată prin surprindere! Oricum, am pornit pe o cale fără nici o posibilitate de întoarcere. E calea AUTOCUNOAȘTERII. Adică: experimentez și trag concluzii. Experimentez cu precauție, cu mare precauție, mai ales după ce am testat de capul meu, autohipnoza. Tot ce pot să spun momentan, e că funcționează.
Dar să revin! Destul de rare au fost momentele în care mi-am pus această întrebare și la fel de rare au fost momentele când am primit/găsit răspunsuri. Marea majoritate însă, au fost ceva de genul: "aha, așa-i...". Și cam atât. Așa am ajuns să citesc, să pun întrebări. După ce alerg? Uneori aveam senzația că alerg după himere! Surpriza a fost mare , chiar foarte mare, când am constatat că, răspunsurile și informațiile descoperite erau deja cunoscute, deja experimentate! E ca atunci când dai peste o carte și îți dai seama că subiectul deja este experimentat. Foarte, foarte rare au fost sursele de informații care au reușit să aducă un pic de "lumină" (adică o soluție sau o informație care mi-ar fi putut aduce un pic de clarificare și înțelegere), la o problemă. Și din păcate, există un singur om care a reușit să acopere mai mult de 80% din setea mea de cunoaștere. Acel om mi-a devenit apoi partener de viață. E vorba despre OMUL căruia îi port numele: Șerban Stănescu. El a fost și este CĂLĂUZA mea pe această cale.
 
   Cine sunt... 

    Cel mai puternic răspuns la această întrebare, l-am primit pe neașteptate.    Mă aflam la plimbare, prin pădure, într-o zi de toamnă. Stăteam pe malul unui lac, pe un buștean. Mă uitam la imaginea pădurii și la aceeași imagine reflectată în apele lacului. Era aceeași imagine, doar că reflecția ei era răsturnată. Și atunci, în acel moment, am întrebat, din nou, CINE SUNT! Era mai mult un strigăt decât o întrebare. Răspunsul m-a luat prin surprindere! A venit imediat, puternic. Și fără nici un fel de dubiu sau de îndoială.

    EȘTI ORICINE VREI SĂ FII!

Monica Stănescu, Erlensee, 30 octombrie 2022

[Șerban Stănescu]

Foarte frumos!

[...]există un singur om care a reușit să acopere mai mult de 80% din setea mea de cunoaștere. [...]

Aici, poate că mai e nevoie de reflecție... Cu timpul, am descoperit că sunt mulți cei care "au lăsat ceva" în mine. Rareori suntem conștienți pe deplin, de o contribuție sau de alta.
Tot așa, cu timpul, îți vei da seama și tu că mai sunt și alții care au pus "o cărămidă". Sau, poate că a contribuit doar o împrejurare, un context, fără ca asta să însemne neapărat un individ uman.
Bunăoară, Pădurea despre care povestești...

[...] E vorba despre OMUL căruia îi port numele: Șerban Stănescu. El a fost și este CĂLĂUZA mea pe această cale.

Aici, eu cred că se aplică în ambele sensuri. Cel puțin eu, așa văd lucrurile. Schimbăm numele mic și rămâne valabilă fraza.
Poate că știu foarte multe într-o direcție. Dar chiar în toate?
Am destule de învățat și de multe ori, m-ai ajutat să văd o altă perspectivă. Fără comparative gen "bună / rea". Pur și simplu, o altă perspectivă!

Suntem mereu într-un proces de descoperire, de auto-descoperire!

S-auzim de bine!