[Șerban Stănescu]

Ce îmi face rău când îmi lipsește (5)

    Imersia și Fluxul

    Am avut anumite nelămuriri, anumite dificultăți legate de acea activitate anume, care să poată fi considerată "ideală".
Construirea Spațiului Vital, trebuie în mod cert să țină seama de anumite aspecte legate de schimbul de Energie și Informație dintre Ființă și Mediu.
    În acest context al schimburilor, două dintre aspectele care m-au pus în mare dificultate, deoarece experiența mea interioară era diferită și am observat mari discrepanțe între ce spun psihologii și ce se petrece în Realitate, sunt cele din titlu: Imersia și Fluxul.
    În aparență, pot fi considerate unul și același fenomen.

    Ce zic dicționarele?

    Pentru "Starea de Flux", lipsesc definițiile de dicționar, cel puțin în cele Românești.
Am găsit însă o mulțime de rezultate pe diverse bloguri.
    Iată un articol care clarifică înțelesul comun al expresiei: Starea de Flux.

    Imersie (Imersiune), DEXOnline: Imersiune, imersiuni; substantiv feminin.
1. Afundare parțială sau totală a unui corp într-un lichid; stare a unui corp afundat într-un lichid.
sinonime: scufundare, submersiune
1.1. Metodă de lucru în microscopie constând din introducerea între obiectiv și lamela care acoperă obiectul a unei picături de lichid transparent pentru a spori puterea de separare a microscopului.
2. Pătrundere a unui corp ceresc în conul de umbră al altui corp ceresc.
În sens figurativ, metaforic, "a fi cufundat în ceva", "a fi absorbit de o activitate".

    Din păcate, aceste definiții pe care le-am găsit sunt excesiv de legate de semnificațiile FIZICE ale percepției comune (cele cinci simțuri), ale trăirii fenomenelor și de gândirea materialistă.
    Experiența mea directă însă, îmi spune că aceste două fenomene, au o componentă la nivelul invizibilului: o componentă cuantică.
    Fac aici referire la Câmpul Cuantic Universal, la fenomenul numit Rezonanță Cuantică (Quantum Entanglement) și la un fenomen a cărui descriere am descoperit-o recent, fenomen pe care l-am practicat multă vreme (peste trei decenii), fără să știu cum se numește și că a căpătat între timp o denumire destul de larg acceptată: Saltul Cuantic (Quantum Jumping).
    Am avut în vedere o analiză a ceea ce s-a petrecut cu mine, în câteva situații: scrisul; programarea calculatoarelor; muzica; pictura; comunicarea;
    Sunt activitățile pe care le-am desfășurat vreme îndelungată și am avut destul timp la dispoziție să studiez ulterior, ce se petrecea în interiorul meu, în acele perioade în care lucram "fără timp".
    Durează prea mult timp să descriu cu amănunte tot ceea ce s-a petrecut.
    Analizând însă în detaliu perioada cât am lucrat la albumul "Beginnings", am ajuns treptat să înțeleg cum a fost posibil să realizez acest album, care mă surprinde și pe mine și a contrariat oameni care l-au ascultat și aveau o educație muzicală, de câțiva ani buni chiar.
    Îmi amintesc despre o fată care, convinsă fiind că am studii muzicale, a făcut niște comentarii referitoare la tehnica pianistică și interpretativă.
    A refuzat să accepte că sunt (literalemente!), analfabet muzical: "E imposibil ca cineva fără educație muzicală să compună așa ceva!"
    Asta, m-a pus în foarte mare încurcătură, mai ales că eu însumi începusem să mă întreb de unde a ieșit muzica asta...
    Apoi, m-am concentrat asupra modului în care am lucrat și ce anume "s-a văzut" în exterior (Monica).
    În interior, eram focalizat asupra unuia dintre favoriții mei: Ludwig van Beethoven. Mă vedeam tot timpul în care lucram, elevul lui, apropiatul lui.
    Când și când, mă mutam de la Beethoven, la alt preferat: Frederich Chopin. Căutam să îl simt, să fiu în acord cu el, să simt ce îmi comunică, cum, etc. Luna aceasta (aprilie 2024), am aflat că asta se numește "Quantum Jumping", deși descrierea metodei de către cel care a brevetat-o, este diferită. Rezultatul însă, este același. Chestia este că eu fac asta de ani mulți. "Beginnings" de pildă, a fost compus între noiembrie 2011 și aprilie 2012, deci sunt deja 12 ani de atunci.

    Cum rămâne așadar cu cele două fenomene? Imersia și Fluxul?

    Așa cum văd eu lucrurile, aici este vorba de un fenomen de INTEGRARE CUANTICĂ. Sau, Rezonanță Cuantică, sau Quantum Entanglement.
    Procesul de absorbție, de integrare la nivelul cel mai fin al Universului, curge în ambele direcții simultan: de la mediu în mine și invers.
    Din ceea ce cunosc eu, este singurul fenomen care transcende Spațio-Timpul, fenomen pe care atât eu cât și observatorii exteriori, l-au perceput ca atare: "Erai dus, erai într-o altă lume! Aici, era doar corpul tău!"
    Am întâlnit la Vangelis, o expresie care este extrem de aproape, de potrivită cu ce se petrecea cu mine și cu ce voiam eu să fac:

    "A compune muzică, înseamnă ceva. Atunci când faci muzică adevărată, ești muzica! Ce are 'a fi' de-a face cu 'a compune'?"

    Atunci, mi-a fost foarte greu să înțeleg ce voia să spună, deși în adâncuri, știam că așa este.
    Abia anii din urmă, m-au adus în situația de a clarifica treptat, ce voia să spună cu aceste cuvinte.
    Am descoperit că, "poți face", doar ceea ce ești.
    Oamenii confundă descoperirea a ceea ce sunt la un moment dat, cu ceea ce fac. "A face" însă, este un act mecanic, un automatism, este ceva similar cu a așeza piese Lego într-o ordine oarecare.

  Poate fi automatizată starea de "a fi"? Ființarea, adică?


    Partea I    Partea II    Partea III    Partea IV