[Șerban Stănescu]

Curajul de a TE schimba

    Revoluția informațională

    Curaj și Schimbare. Două cuvinte pe care le întâlnim foarte des în comunicare, mai ales începând din a doua jumătate a deceniului 7 al secolului trecut, când a apărut în viețile noastre, circuitul integrat.
Apariția circuitelor integrate, a căror primă demonstrație a avut loc în 1960, a declanșat ceea ce astăzi numim "Revoluția informațională": apariția calculatorului personal și ceva mai târziu, a ceea ce astăzi numim — și, Doamne! cât de normal, cât de "de la sine înțeles" ni se pare să îl avem, oriunde, oricând! — "Internet".
Pentru cine a apucat acea perioadă din istoria omenirii, lumea de astăzi, cu "telefoane inteligente", cu "touch screen", cu televizoare și monitoare cu diagonală de peste un metru, reprezintă aproape o catastrofă. Efortul de supraviețuire într-o lume supra-informatizată, digitizată din ce în ce mai profund, ne afectează tuturor existența, în moduri încă necunoscute.
Suntem forțați ori să învățăm, ori să acceptăm marginalizarea, mizeria financiară și psihică a celor zvârliți la marginile societății, ca și cum am fi niște cutii de conserve goale, niște deșeuri.

    Avem de ales?

    DA! Învățăm tot timpul, experimentăm tot timpul, ne perfecționăm tot timpul și ajungem să trecem cu bine dincolo de cele mai multe dintre provocări.
Două ingrediente sunt strict necesare aici: Curajul și Schimbarea.

    Curaj și Schimbare

Anii care au trecut, m-au făcut să reflectez din ce în ce mai des și mai adânc, asupra a ceea ce are un om nevoie să dezvolte în el însuși, pentru a putea depăși obstacolele inevitabile pe care ni le scoate Viața în drumul nostru prin ea. Două sunt aptitudinile strict necesare:

• Curajul. Da! Este nevoie de curaj pentru a înfrunta Necunoscutul. Dacă atunci când mi-am făcut praf economiile de câțiva ani (!!), pentru a îmi cumpăra un calculator personal aș fi stat mult pe gânduri, probabilitatea cea mai ridicată este că aș fi renunțat. Ce știam despre calculatoare, hardware, software? Nimic! Aveam câteva idei vagi, preluate din vreo două cărți pe care le cumpărasem și acelea cu mari îndoieli în suflet. Ce știam cu siguranță? Că lumea s-a schimbat și că "jucăria" numită "PC" sau "Personal Computer", calculatorul personal adică, avea să invadeze viețile noastre. Asta era ceea ce sesizasem eu în februarie 1995. Puteam să mă înșel? Absolut corect! Puteam să mă înșel! Doar că, faptele ulterioare, au condus la ceea ce vedem astăzi: telefoane "inteligente", laptopuri cu putere de calcul colosală, tablete... Am avut nevoie de un curaj colosal să mă azvârlu în lumea calculatoarelor, total nepregătit cum eram. Eram oare chiar "total nepregătit"?
• Acceptarea Schimbării. Principala problemă, principala dificultate a oricui, este în cu totul altă parte decât în a face față unei situații dificile. Principala dificultate, este acceptarea schimbării. Adică, mai direct spus, schimbarea modului de gândire. Atât timp cât te minți pe tine că "Las'că o să se întoarcă vremurile alea bune!", te condamni la o închisoare invizibilă: închisoarea propriilor tale gânduri, a propriilor tale limite, a propriilor tale neputințe și, în esență, a propriei tale ignoranțe!!

Cred că cel mai dureros salt, cel mai dificil de făcut, a fost să acceept că sunt ignorant. Cele trei "creiere bătrâne", Reptilian, Limbic și Rațional, au o experiență cuprinsă între 350 milioane și 250 milioane de ani. În aparență, niște adversari imbatabili, prin orice metodă. Iar treaba lor este una clară: să ne asigure integritatea fizică, până în momentul în care facem copii și copii noștri, au la rândul lor copii. Punct. Aici se termină misiunea acestor trei creiere. Iar a face altfel decât așa, cere un curaj nebun și acceptarea faptului că acest parcurs în viață, este acela al unui automat biologic, a cărui unică valoare și utilitate, constă în materialul nutritiv pentru sol pe care îl reprezintă corpul fizic. Sună îngrozitor, dar Natura, este insensibilă la speculațiile logico-emoționale ale unei specii cu orgoliu hiper-trofiat, destul de hiper-trofiat încât să creadă despre ea că este "Buricul Universului"...


    Avem și alte posibilități decât aceea de a fi o verigă oarecare, insignifiantă a lanțului trofic?


Circulă multe povești despre supra-oameni, multe dintre ele având o vechime de mii de ani. Isus Nazarineanul, Apostolul Pavel, Apostolul Andrei, Francisc de Assissi, Buddha, Ramana Maharishi, Osho Rajneesh, Sadhguru, Edgar Cayce, Chico Xavier, Vanga Dimitrova, Valeriu Popa, Contele de Saint-Germain, Aleister Crowley, G. I. Gurdjieff, Paramahamsa Yogananda, Milarepa, Hermes Trismegistos, Paracelsus, Mahomed Profetul, sunt doar câteva nume care mi-au venit foarte repede în minte.
Putem alege să trăim o viață plină de dificultăți, care duce la rezultate excepționale sau, putem alege să ducem o viață obscură, comună, trivială, a unei roțițe standard, între miliarde de rotițe identice cu ele însele.
Ca să ne depărtăm cât mai mult de asta, este însă nevoie de Curaj și Acceptarea Schimbării Modului de Gândire!