[Șerban Stănescu]

Jurnalismul Autonom

    Spuneam în articolul "România 2025: Încotro? (5)" că prefer Jurnalismul Autonom și am și motivat asta acolo.
    Îi mulțumesc cu această ocazie lui Monica, pentru articolul "Mesagerul Răzvan Vasile".

    Dacă ai citit articolul și ai urmărit materialul video recomandat acolo, cred că putem fi de acord că acest material video, este o excelentă demonstrație a valorii și importanței Jurnalismului Autonom.
    Mi se pare inutil să vorbesc eu despre film, mai ales unui cititor care abia acum află despre articolul menționat și înainte de a fi văzut filmul cu Răzvan Vasile.
    Ce vreau eu să subliniez aici, este un fapt care mă surprinde, referitor la Jurnalismul de astăzi de prin televiziuni și de prin ziarele online (presupun că și prin cele tipărite, am renunțat de mulți ani la acest fel de tipărituri).
    La ce mă refer, este rigiditatea discursului mediatic, mă refer la blocarea în niște teme și dezbateri care, ajung rapid să degenereze în polemici și discuții pe ton ridicat, care crează senzația de iarmaroc.
    Jurnalismul Autonom pe de altă parte, este un dialog în general între doi interlocutori, care dezbat o temă și o sucesc pe toate fețele, caută noi și noi abordări, noi fațete. În general acum, am observat că oamenii preferă termenul american "podcast", deși termenul Românesc este "Dialog". Accept însă termenul; până la urmă, ceea ce contează este mai puțin cuvântul și mai mult conținutul acestor materiale.
    Am remarcat cu surprindere diferența enormă dintre discuția dintre cei doi interlocutori care au abordat o temă destul de dificilă prin implicații: Parenting.
    Aparent, se adresează doar celor care au copii. Dar asta este doar aparența, pentru că în fapt, se adresează în egală măsură copiilor, adolescenților, cuplurilor de orice vârstă, și, oricât ar putea să sune de ciudat, cred că în mod special profesorilor. Dascălilor, altfel spus. Adică, celor care, o bună parte din zi, sunt cei care se ocupă de copii noștri, de educația lor. Cercul, după cum se observă se închide prin Părinți, care, oricât de puțin ar conveni unora, sunt primii dascăli din viața oricui, inclusiv din viața mea.
    Și iată cum, putem vedea cât de departe de televiziuni, poate fi o dezbatere a unui Jurnalist Autonom (Jorje) pentru un număr de oameni, practic nelimitat.
    Acum, mă întreb și eu: unde sunt dezbaterile de acest fel în televiziuni?
    Avem probleme de extremă dificultate de rezolvat în această perioadă în care ne aflăm.
    Am urmărit la Realitatea TV, ore în șir de televiziune. Da, este o televiziune care se adresează poporului, așa cum o spun ei dar și cum arată valorile ratingului (cotația audienței medii). Ceea ce mi-ar fi plăcut să văd însă, este mai puțin atmosfera de iarmaroc, invitați care se grăbesc să vorbească unii peste alții, făcând acolo un vacarm.
    Am remarcat în aceste emisiuni însă, ceva ce mi-a plăcut enorm — apelurile repetate la discuții civilizate — chiar dacă intervenția, apelul la civilizație și respect reciproc al moderatorilor, a avut de multe ori un efect neglijabil.
    Moderatorii au răbdare și fac apeluri repetate la o discuție civilizată, la respectarea celui care vorbește.
    Avem televiziuni care se străduie; avem Jurnaliști autonomi.
    Cred că ceea ce ne lipsește acum, este o fuziune a acestor două curente mediatice: televiziunea profesionistă care se străduie să ofere informații autentice, muncă ce are anumite restricții și limitări, date mai ales de contextul dezbaterilor, care înseamnă mulți invitați și multe opinii, o dinamică extrem ridicată a schimbului de opinii și pe de altă parte, Jurnalismul Autonom, aceste materiale video bilaterale, Jurnalist – Invitat.
    Cred că Televiziunile de astăzi, se află ca multe alte părți ale existenței noastre, la o mare răscruce. Avem nevoie de schimbare și avem astăzi și puterea și resursele necesare să facem schimbarea.
    Mă gândesc de exemplu, ce ar fi dacă Anca Alexandrescu, de la Realitatea Media, ar da drumul la un podcast. Are mai mult decât îi trebuie să facă asta și să o facă excelent.
    Câștigul ei ar fi enorm, pentru că în loc să iasă iarmaroc în studioul Realitatea, la "Culisele Statului Paralel", ar avea materialele din mini-studio ca referință pentru eleganța discursului pe de o parte; pe de altă parte, pe invițații mai "nervoși", mai agitați, care încalcă regulile dialogului civilizat, îi poate invita într-o discuție în doi și aici, totul se poate derula mult mai civilizat. Și acei invitați se pot antrena să vorbească în public, în mod decent și civilizat, fără ieșiri isterice și violențe inutile.
    Da, avem nevoie de Auto-Disciplină, dar asta e o treabă care se construiește muncind zilnic asupra noastră și mi se pare secundar de unde pornim. Mi se pare extraordinar de important să începem și să continuăm. Să fie un mod de viață.
    Iar noi aici, în România, avem o nevoie enormă de a schimba idei, pentru că avem nevoie să ne auzim unii pe alții, să ne respectăm unii pe alții și acest exercițiu, trebuie să aibă loc tot timpul.
    Da. Recunosc, aici Jurnaliștii din televiziuni au o soartă mai grea, pentru că ei fiind profesioniști, sarcina grea cade mai ales pe ei, tocmai pentru că sunt profesioniști și tocmai pentru că avem nevoie să învățăm toți să devenim Jurnaliști Autonomi.
    Esența democrației, este până la urmă, comunicarea continuă, schimbul de idei, care să ne permită să ne îmbunătățim atât discernământul cât și capacitatea decizională, în concordanță cu faptele și cu noi înșine.
    Iar acestea se dezvoltă prin dialog civilizat și printr-un exercițiu zilnic de comunicare. Abia după ce vom extinde aria comunicării, astfel încât de la cel mic la cel mare toți să se poată auzi și recunoaște în mulțime, putem vorbi despre democrație, despre decizii luate în cunoștință de cauză și cu discernământ și cu o largă majoritate.
    Răzvan Vasile și Jorje, din această perspectivă, vin cu un exemplu extraordinar de Jurnalism Autonom, de decență, de lărgime a opțiunilor discutate, un exemplu de derulare a unei dezbateri, fără izbucniri de violență și fără atitudini părtinitoare și care totuși, au prezentat teme de o extremă dificultate și importanță.