[Șerban Stănescu]

Bine te-am găsit!

Sunt așadar, cum am zis și în titlul articolului, "Șerban Stănescu". Cum îmi place să glumesc, adaug aici că, răspunsul "Șerban Stănescu" este la întrebarea:
"Cum te numești?"

În principiu însă, atunci când te prezinți, trebuie să oferi un răspuns pe cât posibil adevărat, la întrebarea:

Cine ești tu, Șerban Stănescu?

Dacă aducem discuția pe tărâmul lui "A fi", răspunsul la întrebare, devine din ce în ce mai dificil de oferit și ajung eu la concluzia că, cu cât am trecut mai mult prin viață, cu atât mai multe răspunsuri pot formula. Fiecare răspuns, descrie un aspect al Ființei mele.
Am scris o carte, în care m-am străduit în esență, să răspund cât m-am priceput de bine exact la această întrebare: "Cine sunt eu?"...
Cartea, se numește "Căutându-mă pe mine" și este cel de-al treilea volum al seriei "Ritmuri interioare".

Pentru că un răspuns extensiv, detaliat, este imposibil de dat -- și aici, în citez pe Apostolul Pavel -- "Cunoaștem în parte", sau, cum bine a spus Piotr Demianovici Uspenski în titlul unei cărți: "Fragmente ale unei învățături necunoscute", ceea ce în fond, este o reformulare a cugetării Apostolului Pavel, iată mai jos, câteva fragmente ale... mele:

• Sunt Existență, într-o Formă, care exprimă Universul Infinit, prin această Formă particulară, numită "Șerban Stănescu";
• Sunt așadar, departe de a fi un om "perfect"; știu doar că sunt perfectibil. Cu alte cuvinte, am/sunt un potențial și dacă "îl muncesc", adică, dacă mă muncesc, Șerban versiunea 10-10-2022, va fi cu puțin mai bună decât Șerban versiunea 09-10-2022, etc.
• Mă strădui cât pot, să mă compar cu mine, "cel de ieri", mai curând decât să mă compar cu alții, deși, uneori, este necesar să ne comparăm și cu alții.
• Sunt un "Căutător". Adică, asta înseamnă că mă strădui cât mai mult să aflu și "Cine sunt?" și care sunt posibilitățile pe care le am, pentru a exprima acest "Eu sunt...". Uneori, reușesc mai bine; alteori, mai puțin bine, iar alteori, eșuez lamentabil. Toți  eșuăm la un moment dat în viață. Și doare. Doare rău. Dacă mă strădui însă să trec dincolo de durerea orgoliului, atunci voi putea vedea că, de fapt, dincolo de această durere, de multe ori meschină, se află LECȚIA DE VIAȚĂ. Uneori, am puterea să accept acest Adevăr simplu; alteori, sunt pur și simplu încăpățânat și refractar. Ca atunci când ai căzut, te-ai lovit și o a doua lovitură, te scoate din sărite și vrei să izbucnești, să faci ravagii, să te descarci... 
• Sunt un om. De ani mulți, mi-a plăcut să spun despre mine că "Sunt un om obișnuit, căruia îi plac situațiile neobișnuite!". Cred că ceea ce face distincția dintre un om și altul, este mai curând cantitatea de "neobișnuit" din viața sa, decât celelalte caracteristici, cum ar fi religie, culoarea pielii, a ochilor, a părului, înălțime, greutate, sex, naționalitate, etc....
• Deocamdată, mă opresc aici. Cred că voi mai adăuga treptat, câte un detaliu sau altul...

[Petru Codreanu]

Aceasta este o abordare sănătoasă și echilibrată a creșterii personale și a auto-reflecției. Compararea cu ceilalți poate fi tentantă, mai ales atunci când se caută validarea sau ești în căutarea sentimentului de apartenență, dar poate duce și la sentimente de nesiguranță, inadecvare sau competiție.

Compararea cu propriul sine din trecut, sau ,,de ieri", poate oferi o imagine mai semnificativă și mai precisă a creșterii și progresului personal. Concentrându-ne pe propria călătorie și realizări, devine mai ușor să recunoaștem și să sărbătorim micile victorii, precum și să identificăm zonele în care este nevoie de o creștere suplimentară.

Cu toate acestea, este, de asemenea, important să recunoaștem că compararea cu ceilalți poate fi uneori necesară și poate oferi perspective valoroase. De exemplu, compararea cu ceilalți poate ajuta la identificarea punctelor forte și a punctelor slabe, precum și a oferi inspirație pentru creșterea personală. Consider că este vorba de a găsi un echilibru sănătos și de a ne feri ca comparațiile să ne consume sau să ne definească.

[Șerban Stănescu]

Mulțumesc frumos!

  ...Încep să mă întreb care este mai talentat la scris dintre noi!
    Ai punctat foarte frumos, inclusiv literar, niște idei-cheie, care e necesar să stârnească reflecții adânci în fiecare dintre noi.
    Ai încheiat cu esența esențelor: 
    Prea des ne lăsăm consumați (și eu am păcătuit prin asta!) de lucrurile din jurul nostru, de oameni, de situații, de emoții negative... 
    Dacă ar fi să înșir lista acestor devieri de la normal, doar în cazul meu, aș muri înainte să apuc să termin...
    Încă odată, îți mulțumesc! O scurtă dar densă adăugare și, poate că o lecție valoroasă atât pentru mine (mai ales pentru mine!) cât și pentru cei care vizitează acest Forum! Că doar despre Dezvoltare Personală vorbim aici! 

[...] Consider că este vorba de a găsi un echilibru sănătos și de a ne feri ca comparațiile să ne consume sau să ne definească.