[Șerban Stănescu]

Ce îmi face rău când îmi lipsește (1)

    Ce îmi place să fac?
    De-a lungul ultimilor aproape patru ani, de când am demarat proiectul R-DDL, m-am întrebat de nenumărate ori "Ce îmi place să fac?"
    Foarte probabil, foarte mulți oameni își bazează majoritatea deciziilor importante în viață, pe un răspuns sau altul la această întrebare.

    Demonstrează oare parcursul vieții oamenilor în general, al civilizației umane, că răspunsul la această întrebare face din noi niște oameni împliniți, sănătoși, armonioși — și aici, mă gândesc la armonie, atât ca Armonie Interioară cât mai ales la Armonia cu mediul de viață, pe ansamblul său?

    Din nefericire, faptele observabile, demonstrează cu totul altceva. Căutăm răspunsuri, în cu totul altă parte decât se găsesc ele: cei mai mulți, le căutăm în afara noastră, la alți oameni, la organizații, la specialiști diverși. Când credem că le-am găsit, ne grăbim să le punem în aplicare și ne izbim de un eșec. Apoi reluăm ciclul căutărilor în afara noastră și tot așa procedăm cam toată viața. Când și când, ne revărsăm furiile neîmplinirilor asupra celor din jur, căutând tot felul de "vinovați", ca și cum altcineva trebuie să fie responsabilul pentru propriile noastre decizii și pentru punerea lor în aplicare, respectiv pentru ceea ce obținem ca rezultat al acestor decizii.
    Dar acest ciclu, această buclă, este bucla iresponsabilității.
    Vedem asta, peste tot: în politică, în economie, în viața de zi cu zi, în viața de familie și în cele din urmă, când și când, avem câte o sclipire trecătoare de conștientă, când descoperim că de fapt, iresponsabilitatea, este a fiecăruia dintre noi și iresponsabilitatea colectivă, este nimic altceva decât suma iresponsabilităților individuale.



    Partea II    Partea III    Partea IV    Partea V