[Șerban Stănescu]

Ce îmi face rău când îmi lipsește (3)

    Construirea Spațiului Vital

    Ce este Spațiul Vital, am explicat destul de clar în cartea amintită mai sus.
    Cum se construiește acest Spațiul Vital, este ceva mai anevoie de povestit pe scurt.
    Aici, există materiale ajutătoare destul de multe (James Allen – După cum gândește omul; Wallace D. Wattles – Știința de a deveni bogat; Wayne Dyer – Zece pași pentru contruirea unei relații potrivite.

    Întrebarea "Ce îmi place să fac?", are aici un rol secundar, dar destul de important.
    Întrebarea cheie, este de fapt:

  Ce mă încarcă cu energie și îmi aduce împlinire, chiar și în cazul eșecurilor repetate?

  Am găsit și o altă formulare, destul de interesantă, dar incompletă, din perspectiva mea:

  Ce aș face iar și iar, fără bani (fără să fiu plătit)?

  Formularea însă, este destul de vagă, de evazivă. În cazul meu, am făcut destul de multe "fără bani". La o analiză destul de rapidă, vedem că aici e vorba de cu totul altceva decât "fac fără bani". E vorba despre nivelul pierderilor (relative) pe care sunt dispus să le accept. Banii aici, sunt doar o formă particulară de pierdere.
    Cercetătorii din sociologie, au constatat în urma studiilor efectuate că oamenilor le este extrem de dificil să numească activitățile care le plac.
    Cum eu însumi, aflat în fața acestei întrebări m-am simțit pus într-o mare dificultate, am zis cam așa:
    Dacă tot m-am împotmolit chinuindu-mă să răspund la această întrebare și tot izbindu-mă de contra-argumentele faptelor mele de viață când am crezut că am găsit "pasiunea vieții mele", înseamnă că, cel puțin în cazul meu, această metodă este nefuncțională.
    Bun, mi-am zis, atunci cum anume procedez?
    Am reflectat adânc și am găsit o soluție.
    Am reformulat întrebarea, dintr-o altă perspectivă:

  Care sunt acele lucruri care îmi fac rău prin absență?

  Altfel formulat:

  Care sunt acele activități pe care dacă le abandonez sau dacă le întrerup, mă fac să le duc dorul și mă fac să sufăr din cauza lipsei lor în viața mea, chiar și atunci când am destul de mulți bani?

  Această simplă recadrare, parcă a deschis o ușă către o altă lume! Sau, metaforic vorbind, ca și cum s-ar fi rupt un baraj al unui lac de acumulare.
    Acum, mă văd azvârlit aproape la polul opus: de la incapacitatea de a răspunde și argumenta răspunsul, la imposibilitatea temporară de a scrie tot ce am găsit ca răspuns la această întrebare.
    Reiau așadar, întrebarea:

  Care sunt acele activități pe care dacă le abandonez sau dacă le întrerup, mă fac să le duc dorul și mă fac să sufăr din cauza lipsei lor în viața mea, chiar și atunci când am destul de mulți bani?

  Dacă încă ești în căutarea unui sens pentru viața ta, testează varianta asta!
  Pune pe o listă toate acele "lucruri" (obiecte, situații, oameni, ambient, activități, meșteșuguri, etc.), a căror absență este imposibil de înlocuit, oricâți bani ai avea.
    Revezi și completează cât mai detaliat această listă, până când constați că ai acolo tot ceea ce îți trebuie să simți că trăiești cu un rost.
    După ce ai terminat, ai în fața ta, prima ta versiune a Spațiului Vital.
    El este unic, este doar al tău, chiar dacă pe porțiuni mai mari sau mai mici, seamănă cu al multor altor oameni.
    Scrie-l și rescrie-l. Notează-ți și ce se petrece în timp ce lucrezi la acest Spațiu Vtal.
    Pentru că, se vor petrece lucruri inexplicabile, acele lucruri care par imposibile sau "miraculoase".
    Prezența acestor Semne, îți arată cât de aproape ești de ceea ce ți se potrivește. Absența acestor Semne, absența coincidențelor stranii și inexplicabile (C. G. Jung și S. Freud le spun "Sincronicități"), este semnalul care îmi spune, ne spune că investighez/investigăm într-o direcție nepotrivită cu mine/noi, cu înzestrările și resursele, cu posibilitățile naturale.
    Din această perspectivă, trebuie înțeleasă ideea "mă încarcă cu energie".
    Desfășurând o anume activitate, îmi dezvolt capacitatea de a face conexiuni neuronale care îmi amplifică posibilitatea de a identifica și localiza resursele de care am nevoie la un moment dat, pentru a face "ceva anume".
    Pentru acest "ceva anume", este imposibil de pus în cuvinte o "formulă universală", mai detaliată decât aceasta, deoarece sunt foarte multe variabile specifice fiecărui om în parte, ca să putem găsi această "formulă universală".
    Sunt exemple destul de comune care ilustrează asta: o singură măsură la pantofi (haine, etc.) e imposibil să rezolve problemele tuturor. La fel și cu culorile. Unele culori ne încarcă cu energie și le preferăm, adesea inconștient. Altele, ne secătuiesc și le evităm, tot instinctiv. Valabil pentru oameni, locuri de muncă, zone geografice, etc.
    Un exemplu din viața mea, care mă fascinează constant, este felul în care o hrănește pe Monica, mica ei "seră" cu plante. Interacțiunile ei cu plantele sunt un exemplu fascinant de ce poate face pentru un om, o activitate anume.
    Am văzut asta acasă, apoi în grădină la Măgura și în fine, în ultimii ani, la locuința ei actuală din Erlensee (Germania).


    Partea I    Partea II      Partea IV    Partea V