[Monica Stănescu]

Dă mai departe!

Este o poveste adevărată, trăită cum se zice "pe pielea mea". 
Atunci când colegii de serviciu au aproape jumătate din vârsta ta, îți dai seama cât ești de "bătrân".  Iar când unul, doar unul dintre aceștia vine și-ți pune întrebări dificile, despre viață, despre aspecte din ea, despre evenimente prin care trece, începi să-ți dai seama că vârsta biologică, cea fizică, e cu totul altceva decât vârsta metafizică, cea spirituală. 
Iată dialogul.
****
- Parcă mă simt blocat aici, la locul ăsta de muncă.
- Vrei să pleci de aici?
- Da! Și ori de câte ori a apărut o oportunitate de a pleca, ceva s-a întâmplat. Parcă sunt împiedicat de Dumnezeu!
- Săracu' Dumnezeu... Tot El e de vină?!?
- Păi cum? De ce sunt împiedicat să plec de aici?
- Te împiedici singur. Refuzi să dai!
- Adică?
- Învață și pe alții. Predă mai departe din ceea ce faci! Ai o grămadă de sarcini pe cap. De fapt ți-ai asumat o grămadă de lucruri singur. Și vrei să le faci singur pe toate! Din partea mea, fă-le în continuare!

- Și d-aia sunt împiedicat să plec de aici?

- Da! Pentru că refuzi să lași pe altcineva în locul tău, implicit să mai împarți din sarcini!"

****

Atunci când te simți blocat, în spatele acestui blocaj se află o credință limitativă, ceva care condiționează. Ceva de genul: "dacă dau, eu cu ce mai rămân" sau "îți dau doar dacă îmi dai (eventual cu dobândă)".

E vorba de cu totul altceva decât datul de obiecte materiale și/sau bani... E vorba despre CUNOAȘTERE, informații verificate, ceva care știi, care cunoști, învățat, experimentat.
Sărăcește cineva dacă a dat așa ceva?!? Poate să-ți ia cineva din cunoaștere? Dimpotrivă! Ea rămâne! Iar când dai mai departe, CREȘTI, treci la un alt nivel și, implicit, într-un alt loc, o altă realitate!
E ca și cum ai deschide ușa cuiva. Tu ești cel care o deschide și, FOARTE IMPORTANT, este să ții cont dacă acel altcineva vrea, își dorește să treacă dincolo. Este dreptul fiecăruia de a alege! Respectând dreptul altuia, ți se va respecta și ție. Deschizând ușa pentru altcineva, o altă ușă ți se va deschide!
Așa funcționează Universul!

[Șerban Stănescu]

Impresionant!

    Acest articol, m-a făcut să trec în revistă o sumedenie de pasaje din propria mea existență.         
    Mi-au trebuit mulți ani să înțeleg măcar o parte a acestui mecanism Cosmic. Ce pot spune este că, mi-a plăcut să dăruiesc . Poate că asta face parte întrucâtva din moștenirea primită de la Mama. Mama, obișnuia să spună:
    "Dar din dar se face Rai!"
    Cred că de la ea, prin ea, am învățat să fac cadouri. Cel puțin, o parte din Arta de a Dărui. Sunt conștient însă că asta, este ceva care se învață toată viața, cum sunt multe altele (toate?), de fapt.
    Îmi place să cred și cel puțin în dreptul meu cred cu tărie că acest Forum, este un teren de antrenament și pentru pentru a învăța Arta de a Dărui. E drept, oricine poate exersa aici dezvoltarea unei aptitudini sau a alteia, dar aceasta, Arta de a Dărui, cred că aduce foarte multă împlinire și ca atare, cred că trebuie să ocupe un loc la începutul listei cu priorități în Dezvoltarea Personală.

    Mulțumesc din suflet pentru poveste! 

[Monica Stănescu]

Credem că fac parte din vreo moștenire, când de fapt, e ceva natural, născut în noi.
Sunt doar două astfel de stări/manifestări NATURALE: abundența și încrederea. 

[Șerban Stănescu]

    Da, cred că este o perspectivă interesantă!
    Merită reflectat mai adânc asupra ei! 

[Petru Codreanu]

  Cunoștințele, fie că sunt dobândite prin experiență sau prin educație, pot fi un atu valoros care ne îmbogățește viața și oferă un sentiment de împlinire. Împărtășirea unor cunoștințe cu alții poate fi, de asemenea, o modalitate puternică de a da înapoi și de a-i ajuta pe ceilalți, deoarece are potențialul de a avea un impact pozitiv asupra vieții lor. În general se știe că cunoștințele sunt imposibil de a fi luate. Odată ce am învățat ceva, acestea devine parte din experiența mea și aproape imposibil de a fi șterse. Cu toate acestea, este important să reținem că unele forme de cunoștințe, cum ar fi abilitățile și informațiile specializate, pot avea valoare comercială și pot fi supuse legilor privind proprietatea intelectuală, cum ar fi brevetele și drepturile de autor etc. În concluzie, împărtășirea cunoștințelor și experiențele mele cu ceilalți poate fi un act valoros și împlinitor și este puțin probabil ca cineva să devină ,,mai sărac" ca urmare a oferirii de așa ceva.

[Șerban Stănescu]

Abia aștept!...

    ...Să citesc următorul tău articol!
  Despre acest fel de "Acasă" vorbeam în răspunsurile mele la întrebările propuse de @Monica Stănescu, în articolul "Pentru o viață mai ușoară (1)". Este ceva greu de clarificat în vorbe. Este o atmosferă complexă, pe care o simt înăuntrul meu când te citesc. Fac conexiuni rapid cu multe și cred că asta este ceea ce unii numesc în mod eronat, "talent"; capacitatea cuiva, de a provoca neuronii să străfulgere!

    Vă mulțumesc din suflet, la amândoi! Iată ce iese, când ne dăm mâna și lucrăm împreună!
.