[Monica Stănescu]

Conștient, subconștient și inconștient

Cu ani în urmă căutam să înțeleg astfel de noțiuni. Intrasem într-o lume nouă, cu un alt vocabular, cu un alt mod de comunicare, de gândire. Era, pe ansamblu, o altă lume, o altă realitate! Acum, după ce au mai trecut ceva ani, lucrurile au început încet să se "lege", să capete un sens. Iar aici, în articolul de față, fac referire doar la cele trei cuvinte din titlul articolului. Ceva mai direct spus, la ce am putut înțelege. Deocamdată! 

CONȘTIENTUL

Mi-e dificil să dau o definiție de tip DEX acestui cuvânt. Cel mult, aș putea să scriu niște sinonime! În schimb, mi-e mult mai ușor să fac o descriere... 
Conștientul este o formă de cunoaștere și implicit, după o vreme, ajunge să fie o formă de recunoaștere.
Atunci când devii conștient, cauți. Începi să răscolești după informații.
Un om care a devenit conștient, caută să evolueze, chiar dacă asta ar însemna o muncă de Sisif uneori. Cade și o ia de la capăt!
Un om care a devenit conștient învață tot timpul. De oriunde, de la orice, de la oricine! Caută "noul", "netestatul", necunoscutul. Este curios, uneori cumplit de nerăbdător, alteori se mișcă ca melcul... PENTRU CĂ ȘTIE! A devenit conștient că pentru unele lucruri este nevoie de timp, de acorduri fine, de nuanțe, așa că, tot ceea ce poate face, e să fie prezent. Și să observe acest prezent cu tot ceea ce se află în el.
Un om care a devenit conștient, este puternic pentru că și-a dat seama că această putere se află în el, exact acolo unde a fost și va fi dintotdeauna. Este puternic pentru că și-a dat seama că poate alege în ce Univers să existe, să facă parte și totodată, este posibil ca să înceapă să-și construiască propriul său Univers. Să fie creativ și să-și folosească această energie altfel. Pentru că crede că este posibil acest lucru. ȘTIE că este posibil, iar acest lucru înseamnă că a trecut dincolo de ce poartă numele de "speranță".

ȘTIE CĂ VA ȘTII CEEA CE TREBUIE SĂ ȘTIE, EXACT ATUNCI CÂND TREBUIE SĂ ȘTIE!

Un om care a devenit conștient se iubește pe sine. Își dăruiește singur această iubire, încetând să se mai judece și/sau să se condamne, implicit să facă acest lucru și pentru ceilalți.
Un om care a devenit conștient își dă seama că e doar o piesă mică de puzzle dintr-un joc mult mai mare. Posibil ca, la început a simțit că piesa, bucățica pe care o reprezintă, e nepotrivită cu jocul... Adică să se întrebe la un moment dat cum, cu ce ar fi de folos celorlalte piese din jur! Iar de aici începe cu adevărat jocul, distracția ca să zic așa... Pentru că vede dincolo de ceea ce este, își dă seama de ce ar putea fi! Și atunci, caută să îi ajute pe ceilalți să crească, să evolueze, SĂ FIE. Să fie în forma pe care o au cu adevărat, în nici un caz în forma în care AU FOST ÎNVĂȚAȚI, EDUCAȚI că trebuie să fie. Așa că... Îi lasă să fie, să se descopere singuri și totodată să își descopere adevăratul lor Sine, intervenind din când în când atunci, când e nevoie, cu câte un cuvânt, o informație și/sau chiar cu o mână de ajutor. Este singura cale de a fi de folos cu adevărat celorlalți!

SUBCONȘTIENTUL

Am să folosesc o comparație ca să descriu ceea ce am înțeles că este subconștientul.
La granița dintre două țări se află o fâșie de teren considerată a fi o zonă neutră. Aparține în același timp ambelor țări și în același timp, nimănui. E un paradox pentru că teoretic, oricine poate păși pe această fâșie și în același timp, practic, nimeni dintre locuitării ambelor țări.
Prin urmare, consider că acest subconștient este ceva similar cu această fâșie de teren. Reprezintă podul de trecere, terenul pe care treci atunci când te muți de la o țară la alta, adică de la o realitate inconștientă, automată, la una conștientă.
Atunci când te afli pe această "fâșie" începi să-și dai seama la ce este necesar să renunți, să lași în urmă, adică la tot ceea ce corespunde "țării"/realității din care pleci. Uneori o poți face și mergi mai departe către necunoscut, alteori refuzi și te întorci. Pentru că și aici ai libertate și se respectă dreptul de a alege!

INCONȘTIENTUL

Tot, absolut tot ceea ce a fost repetat de mii și milioane de ori la nivel de specie, se află în acest inconștient. Cândva au fost cs niște procese de învățare care, cu timpul, au devenit automate, ca niște reflexe. Se manifestă din abundență, numărul lor fiind uriaș. Apar, adică se manifestă atunci când este nevoie de ele!
Într-o concluzie, este ca un fel de sistem nervos invizibil, de memorie, de bibliotecă, de hard-disk care conține date și informații atât la nivel de specie cât și la nivel de grup. Din această memorie se extrag informații, manifestări, tipuri de acțiuni, atunci când este nevoie de ele.
Toate aceste procese sunt automate, fără a fi conștiente, asigurându-se astfel supraviețuirea a tot ceea ce SE CUNOAȘTE, SE ȘTIE DEJA.
*********
M-am întrebat de câteva ori de ce unele persoane încep să aibă probleme cu memoria, adică să uite unele lucruri și/sau evenimente. Scriind la acest articol, mi-am dat seama că uitarea constă în dificultatea de a mai accesa unele date și informații. Ori și-a oprit singur accesul, ori a fost oprit, ori ambele variante. 

[Șerban Stănescu]

Extraordinară incursiune!

    Mi-a plăcut enorm abordarea! M-a făcut să revăd ani întregi de căutări. Am găsit aici niște explicații care, cred eu, sunt accesibile oricui, detașate de limbajele profesionale, atât de încâlcite și de puțin inteligibile...
    Mă întreb citind acest articol:

    "Ce înseamnă a fi scriitor?"

    Înseamnă oare a complica șirul gândurilor, făcându-le cât mai puțin inteligibile, cât mai exotice cu putință?

    Sau...

    ...Înseamnă să fii capabil să trăiești o experiență și să te transformi de atâtea ori de câte ori e nevoie pentru a scrie Povestea Transformării, astfel încât ea să ajungă înăuntrul oricui vrea să o primească?

[Petru Codreanu]

Termenul acesta de ,,Inconștientul "este adesea asociat cu psihologia lui Sigmund Freud, care a dezvoltat teoria despre cele trei niveluri ale minții umane: Inconștientul, Preconștientul și Conștientul. El a susținut că majoritatea problemelor emoționale și psihologice sunt cauzate de conflictele care apar între aceste niveluri ale minții.

Inconștientul poate fi împărțit în două părți: Personal și Colectiv.
Inconștientul Personal se referă la acele gânduri, emoții și amintiri pe care le-am suprimat sau le-am uitat din cauza traumelor sau a altor experiențe negative. Acestea pot avea un impact puternic asupra comportamentului și a emoțiilor noastre, chiar dacă nu suntem conștienți de ele.

Inconștientul Colectiv este o altă componentă a inconștientului care se referă la informațiile și la experiențele pe care le-au avut generațiile anterioare, care sunt transmise prin mituri, legende și alte simboluri culturale. Carl Jung, un alt psiholog important, a dezvoltat această teorie și a susținut că inconștientul colectiv are o influență puternică asupra comportamentului nostru și a procesului de individuare.