[Monica Stănescu]

Empatie

Cu mulți ani în urmă am conștientizat că percep și "preiau" fără să vreau sentimentele altcuiva. Tot cam în perioada acestei conștientizări am aflat că această capacitate se numește EMPATIE, iar în scurt timp după acestă etapă, am aflat că această capacitate este comună întregului biotop, deci este universală.

Ce este empatia?

Originea acestui cuvânt se află în greaca veche: ἐν (în interior) şi πάθoς. Acest "πάθoς" este tradus în Wikipedia prin: suferinţă, ceea ce suferi. 
Sincer! Am făcut ochii mari de tot când am citit această traducere, pentru că din cunoștințele mele πάθoς înseamnă pasiune, sentiment, ceea ce schimbă complet sensul cuvântului! Mai este de mirare de ce "empatia", această capacitate universală este atât de condamnată?!? Da, poate fi percepută ca un blestem, ca o povară, mai ales când se confundă sentimentele percepute!
 Ca să ajut mai mult înțelegerea, iată câteva sinonime atribuite empatiei: sensibilitate, bunătate, toleranță, altruism, înțelegere, afecțiune, compasiune, milă (după dicționarul Merriam-Webster). Și tot după acest dicționar iată definiția dată acestui cuvânt:

1: acțiunea de a înțelege, de a fi conștient, de a fi sensibil și de a experimenta în mod indirect sentimentele, gândurile și experiența altuia, fie din trecut, fie din prezent, fără a avea sentimentele, gândurile și experiența pe deplin comunicate într-o manieră obiectiv explicită.
- de asemenea : capacitatea pentru aceasta

2: proiecția imaginativă a unei stări subiective într-un obiect, astfel încât obiectul pare a fi infuzat cu acesta

Mi se pare mult mai explicită această definiție decât cea din Wikipedia. Chiar dacă am înțeles că există această capacitate în interiorul meu și o manifest, încă mai întâmpin dificultăți în a separa sentimentele mele față de ale altora. Încă! 
Să trec mai departe!
Acum câteva zile am auzit (accidental?!?) un cuvânt care mi-a atras atenția: tele-empatie. Am reflectat la acest cuvânt și ce ar fi posibil să însemne... Iată ce am reușit să înțeleg până acum, fără a fi și o concluzie definitivă la "înțelegere".
Atunci când te afli pe "aceeași "lungime de undă" ȘI ÎN ACELAȘI TIMP cu altcineva, simți ceea ce simte acea persoană, gândești la aceleași lucruri, percepi lucrurile aproape la fel și acționezi în aceeași direcție. Este o sincronicitate între GÂND și SENTIMENT! Dacă și acțiunea este îndreptată în aproape aceeași direcție... Îmi este imposibil să înțeleg momentan ce s-ar putea întâmpla! Intuiția mă conduce însă spre imaginea unei explozii nucleare...  Deci!
Este un adevărat proces complex (complicat este cu totul altceva), proces care include o multitudine de (posibile) etape: percepere, alegere, reflecție, experiment, acțiune, etc.
Este orice altceva decât "ghiceală", "citit mintea", "comunicare între creiere" sau, mai grav, controlul minții celorlalți. Este o stare vibrațională. Este fizică. Și se bazează pe REZONANȚĂ.

[Șerban Stănescu]

Mi-a plăcut și explicația dar mai ales, echidistanța demonstrată!