[Monica Stănescu]

Sufletul Pereche și Calea către Sine

Cu ceva vreme în urmă am primit un mesaj de la cineva care căuta pe net informații legate de #SufletulPereche. Atunci am avut ideea de a scrie încă un articol legat de acest subiect, deși există deja o carte dedicată, carte care descrie o poveste reală, iar autorul poate fi contactat.
Deci, ce aș mai putea scrie eu aici, acum? Le scriu numerotat, altfel risc să mă împrăștii. Împrăștierea este una din caracterisiticile vibrației mele fundamentale, fiind născută într-o zodie de Apă.

1. Starea de a iubi este starea noastră naturală și firească.

Atunci când facem lucrurile pe care le iubim, care ne plac, declarăm întregului Univers că ne iubim ȘI pe noi înșine. În plus, tot ceea ce urmează după "în place să...", "iubesc să..." ține în egală măsură și de structura Personalității și a Sinelui. Pentru că pe de o parte Sinele fiind lipsit de formă fizică, îi este imposibil să se manifeste în acest plan, iar pe de alta, această construcție numită Personalitate, îi este imposibil să fie COMPLET funcțională fără acest Suflet/Sine! Ar fi doar o mașină care rămâne la stadiul de mașină (Matrix!  )

2. Rostul acestui Suflet Pereche este unul singur: sprijinul în trecerea la un alt nivel de evoluție.

Pentru că exact acest lucru se petrece! Acel "cineva" TE ÎNVAȚĂ CEVA DESPRE TINE. Să facă acel lucru în locul tău? În nici un caz! Pur și simplu îți arată direcția în care merită să-ți investești energia și resursele.

3. Ideea că legătura dintre Sufletele Pereche poate fi una neapărat compatibilă din punct de vedere fizic și/sau pentru toată viața... Sunt variante posibile.

De fapt, această condiție este una limitativă, așa cum la fel de limitative sunt orice detalii legate de aspectul fizic (de exemplu). Este vorba despre exact cum se numește: UN SUFLET! Este un Suflet care face parte din aceeași familie, același grup cu Sufletul tău.

4. Diferențele sunt date de nivelurile de compatibilitate.

"Pereche" înseamnă "asemănător", "similar", în nici un caz "identic". Atunci când un contact este ratat, este un indiciu al cramponării de o idee, de o "poveste", iar în peste 80% din aceste povești sunt în legătură cu experiențe ceva mai vechi, experiențe în care a apărut dezamăgirea.
Acea atitudine este exact motivul pentru care s-a ratat! E ca și cum ai rata un zbor cu avionul pentru că ai întârziat la aeroport sau la poarta de îmbarcare. De ce anticipăm această stare? Simplu! Așa ne simțim când observăm un defect, ceva lipsă la ceea ce așteptăm să primim și ne dorim să primim. Cea mai bună variantă despre cum să trecem "peste" această posibilă situație am scris deja.

5. Relaxarea este esențială.

Vitală chiar. Abia atunci când revezi condițiile impuse și mai relaxezi din detalii la care poți renunța (să fie într-un anumit fel, să aibă neapărat mai știu eu ce, etc, etc), abia atunci lași ceva mai deschisă "ușa" Universului, ușă prin care pot intra mai multe variante.
Care este rostul acestor variante? Deocamdată mi-am dat seama de un rost: corectarea omisiunilor.

În încheiere, reiau ideea scrisă la începutul acestui articol: orice informații și detalii suplimentare despre cum și ce, se pot găsi în cartea "Sufletul Meu Pereche", carte care face parte din seria "Ritmuri Interioare" (vol. II) și care este de fapt, un adevărat Curs de Dezvoltare Personală și Educație Spirituală.